Copilaria mea pot spune ca a fost ca o telenovela. Pe cat de lunga, pe atat de complexa. Dar s-o luam de-a fir a par: ambii parinti din acelasi oras, s-au cunoscut in cartier fiind vecini de bloc. S-au indragostit unul de celalalt si din rodul unei iubiri atat de mari am aparut EU. Toate bune si frumoase, pana intr-o zi cand tatal meu a devenit violent atat verbal cat si fizic cu mine si cu mama. Toate aceste lucruri se intamplau din pricina alcoolului…

Mama mea pentru ca il iubea foarte mult nu l-a parasit crezand ca odata cu trecerea timpului se va schimba. Dar din pacate lucrurile s-au inrautatit, eu crescusem deja si incepusem sa observ comportamentul nepotrivit al tatalui meu fata de noi. Insa ceea ce ma intriga e faptul ca atunci cand nu consuma alcool, totul era minunat si puteam comunica fara niciun fel de problema desi putine au fost momentele tata si fiica. Toate acestea au continuat pana intr-o zi cand mama nu a mai rezistat nici fizic nici psihic si practic am “evadat” spre o viata mai bun si linistita. Acest lucru nu ar fi fost posibil fara o persoana extraordinara, calda, generoasa care ne-a ajutat, ne-a sprijinit. Amintirea ei va dainui pentru totdeauna in inimile noastre.

Acest capitol, pe langa ranile adanci si amintiri neplacute, a sudat mult mai bine relatia dintre mine si mama ne-a apropiat foarte tare ceea ce e foarte important in viata unui copil dar mai ales in viata unei fete. De aceea mentionez un lucru esential litera de lege as putea spune: niciodata sa nu va judecati parintii! Indiferent de deciziile pe care le-au luat in viata,ascultati-le povestile, urmati-le sfaturile si invatati din greselile lor!
Nu exista cineva mai sincer, curat, apropiat, intelegator si intelept pe lumea asta care sa te ierte indiferent de ce ai face decat MAMA! Iubiti-o si respectati-o!

Ma pot considera norocoasa deoarece prezenta tatalui meu biologic a fost inlocuita de unchiul meu de la care am avut multe de invatat de-a lungul anilor. Imi amintesc cu drag toate momentele petrecute impreuna, sfaturile pe care le primeam, clipele amuzante, primii pasi in dans, cum mi-a insiprat cultura muzicala “de pe vremea lui” gen UB 40, Modern Talking, CC Catch, No Mercy, Dj Bobo, E-Type si multi altii pe care ii ascult cu mare placere si evident devin nostalgica. E frumos si ciudat in acelasi timp pentru tinerii de aceeasi varsta ca m-au captivat genurile de muzica din acea perioada, dar cred ca asta se intampla cand stai alaturi de un fost dj de pe vremea cand era licean. Ce poate fi mai frumos de atat? sa ai ureche si cultura muzicala incat sa satisfaci gusturile adolescentilor.

Ascult si muzica comerciala, dar constat ca deseori se pune accent mai mult pe calitatea videoclipului decat pe melodia in sine ceea ce e trist.
Pe langa acestea, va ramane pentru totdeauna un sentiment unic fata de unchiul meu fiindca am gasit un sprijin in momentele dificile din viata mea. Si pentru asta ii voi fi mereu recunoscatoare. Sper ca prin aceste randuri,daca le va citi indiferent de circumstante, sa realizeze ca nu l-am uitat chiar daca drumurile noastre nu se mai intersecteaza ca altadata.
Anii au trecut, mama a gasit forta interioara sa inceapa o noua viata de cuplu asa ca s-a recasatorit. Din acest mariaj rezultand sora mea pe care o iubesc fireste si de care sunt foarte mandra. Asadar parintii mei se iubesc si formeaza un cuplu bine sudat de 17 ani. Suntem o familie frumoasa si unita.

De cand ma stiu am fost o fire timida si introvertita. Deci si la liceu am intampinat mici dificultati. Dar usor usor lucrurile au inceput sa prinda contur. Timpul trecea, si odata cu el o persoana din liceu mi-a devenit mai mult decat simpatica…Si era placut fiindca ma trezeam in fiecare dimineata cu gandul la el nerabdatoare sa-i vad ochii minunati si zambetul dulce. Asa am realizat ca acei “fluturi in stomac” nu erau intamplatori si prevesteau ca ma indragosteam pentru prima data. Acel sentiment pe care nu-l voi uita niciodata ma determina sa merg de placere zilnic la scoala. Chiar daca timiditatea si teama de a nu-mi impartasi sentimentele ma impiedicau sa spun ce simteam.
Dar din fericire o colega a observat chimia dintre noi si ne-a facut “lipeala” tipica vremurilor. Numai ca viata e plina de intamplari neprevazute si relatia nu a avut viitor drept pentru care in scurt timp ne=am despartit. Un lucru e cert ca nu voi uita niciodata ce-a fost si ce-a insemnat in viata mea. Amintirile raman intotdeauna. Nu am cum sa uit prima intalnire, primul bal la care am mers impreuna, cadourile facute pastrate si acum. Sunt sentimente frumoase ce raman acolo undeva, ascunse intr-un cufar plin cu amintiri pe care il deschizi cand esti nostalgic.

FacebookTwitterGoogle+