pagina-de-jurnalSunt un copil. Am 13 ani si nu pot spune ca sunt la o varsta in care sa intampin probleme, dar de la ziua nasterii mele, ziua in care am inceput jocul cu viata, am dat in tot acest timp peste 10 pereti de care inca nu pot trece. Eu ii numesc peretii care ma despart de fericire. Care sa fie scopul vietii daca nu fericirea? 10 pereti care ma despart de visurile mele, de dorintele mele si de cine sunt cu adevarat. Dar nu sunt pereti adevarati precum cei pe care ii ai tu in casa, ca daca ar fi asa, ar fi usor de daramat. Sunt pereti claditi din stari sufletesti, din ganduri, sentimente si emotii.

In fiecare seara cand ma pun in pat nu pot sa dorm din cauza sutelor de ganduri pe care le am si a sutelor de intrebari pe care mi le pun, intrebari a carora raspuns ramane o enigma. Dar de ce nu le pot da niciun raspuns? Pentru ca sunt despartita de raspunsuri cum sunt despartita si de fericire prin cei 10 pereti. Nu ma consider o persoana trista, dar de multe ori in spatele unui zambet sta mai multa tristete decat in spatele unei lacrimi.

Primul perete din viata mea a fost CURAJUL si cred ca si primul perete din viata ta a fost tot curajul. De ce ? Pentru ca ai avut CURAJ sa te nasti si sa intri in jocul vietii. Esti o persoana foarte curajoasa! Insa, de-a lungul timpului, curajul meu a disparut si a devenit un perete in viata mea. Nu ma refer la curajul de a face provocari sau de a te urca in vreun carusel gigantic, ma refer la curajul de a arata cine esti cu adevarat si de a spune ceea ce gandesti si ceea ce simti. Curajul a disparut si a aparut FRICA. Frica te desparte de ceea ce vrei cu adevarat pentru ca ti-e frica, recunoaste. Ti-e frica sa arati cine esti, ti-e frica sa spui ce gandesti, sa spui ce simti. Incearca sa deschizi fereastra din peretele fricii. Prinde curajul pe care l-ai pierdut!

Al treilea perete din viata mea a fost FERICIREA. Cand eram mica eram fericita cand primeam un cadou, cand ma uitam la desenele mele preferate, cand imi vedeam parintii, cand ieseam cu copiii in parc, in timp ce acum lucrurile s-au schimbat. Acum sunt fericita cand iau o nota buna, cand castig un concurs, cand ma joc cu animalele. Dar sunt foarte fericita si cand cunosc oameni noi, cand vad caractere noi si descopar defecte noi. Stiu ca pentru tine fericirea inseamna ,,perfect”, un lucru perfect. Dar perfectiunea e cel mai mare defect. Ma simt un om fericit cand vad fericire in jurul meu, insa asta se intampla din ce in ce mai rar. Asa a aparut peretele TRISTETII, dar nu trebuie sa fii trist !!! Nu exista motive adevarate sa fii trist. Cat timp fericirea inca mai exista, tristetea mereu va fi data la o parte. Mereu va fi o fereastra deschisa in peretele tristetii. Tu trebuie sa ai doar curaj, sa ai curaj sa fi fericit.

Al cincilea perete din viata mea a fost OBSESIA. Stii cum e sa fii obsedat ? Obsedat ca totul sa iasa perfect, sa fii cel mai bun in ceea ce faci si sa ajungi cat mai sus, pana la nori si mai departe de ei. Dar nu e asa usor pentru ca apare peretele DESCURAJARII. Atunci cand ceea ce iti doresti nu iese cum ti-ai propus tu, descurajarea apare si simti cum cazi, dar nu uita : trebuie sa ajungi cel mai sus, pana la nori ! Era o vorba : capul il am in nori si norii ii am in gluga. Asta arata cat de aproape sunt norii de tine, chiar daca nu ii vezi. Nu trebuie sa te dai batut niciodata! Mereu vei gasi o fereastra in peretele descurajarii. Trebuie sa fi puternic. Bineinteles ca nu vei reusi totul din prima, lupta e grea, dar daca a fost posibil sa te nasti, orice va fi posibil !

Al saptelea perete din viata mea a fost IUBIREA. Prima mea iubire a fost pentru familie, pentru prieteni, pentru animale, pentru actori si vedete, pentru fotbal si pentru jucatori de fotbal, am inceput sa iubesc totul. Iubeam natura, ploaia, soarele, iubeam oamenii. Dar iubeam oamenii care nu meritau iubirea mea. Mi-am oferit inima si increderea pe tava unor oameni care nu meritau nimic. Am fost dezamagita de oameni de care nu credeam ca o sa fiu vreodata. Acum, in viata mea a aparut peretele numit URA. Acum urasc multe lucruri pe care le adoram si urasc oameni pe care ii iubeam. Insa, si peretele acesta are o fereastra care trebuie deschisa. Mereu va mai exista pana si un strop de iubire, oricat de mare ar fi ura.

Al noualea perete din viata mea a fost FURIA. Mama mereu imi spune ca la 13 ani n-am voie sa am nervi, dar nu pot sa fiu de aceeasi parere cu ea. Cand ceva nu-mi iese cum planuiam sau cineva ma contrazice, furia apare. Dar nu sunt furioasa pe altii , sunt furioasa pe mine. Uneori atat de furioasa incat ma port urat cu toata lumea. Intr-o buna zi imi doresc sa pot deschide o fereastra in peretele urii.

Ultimul perete din viata mea este ORGOLIUL. Imi urasc orgoliul ! Chiar daca in unele momente e tot ceea ce am. As spune si as face atatea lucruri, dar orgoliul meu nu ma lasa sa o fac. Imi doresc sa sparg fereastra orgoliului!

Acesti 10 pereti din viata mea alcatuiesc un labirint incurcat din care nu pot sa ies, doar daca deschid ferestrele si distrug peretii. Pe acest labirint il numesc eu CONSTIINTA. Dar ce e constiinta? E vocea din capul meu care imi repeta non stop ,,nu e bine ce ai facut „, ,,de ce n-ai facut? „, ,,nu trebuia sa faci „.

Cand vreau sa merg in fata, viata ma trage inapoi. Cand ma duc inapoi, viata ma trage inainte. Cand ma uit la dreapta, viata vrea sa ma uit la stanga. In capul meu e un labirint, un labirint atat de incurcat pe care nu pot sa-l desfac. Intr-o buna zi vreau sa distrug labirintul din capul meu, sa-mi distrug constiinta, sa distrug cei 10 pereti din viata mea si sa sparg toate ferestrele!

 

FacebookTwitterGoogle+