Ei bine, da! Am redescoperit sapunul de rufe! Poate e un fel de intoarcere la origini sau un fel al meu de a ma ralia la cultura “raw” pe care o intalnim din ce in ce mai des in zilele noastre, habar n-am… Treaba e ca sapunul de rufe, ca si painea de casa, e bun de tot! 🙂 Nu, pe bune, chiar nu glumesc. Dupa ce am petrecut ani in sir printre cei mai cool si mai scumpi detergenti din lume (vezi Ariel, Persil, Omo, etc), ba pulbere, ba lichid, si printre cele mai noi balsamuri de rufe care scot hainele nou-noute ca de pe rafturile magazinelor (aiurea!) am redescoperit sapunul de rufe. A, si clorul… Bine, bine, Ace, ca asa e denumirea moderna. Daca o combinatie mortala (zice-se) intre Ariel si Ace la masina de spalat automata nu a reusit nici in ruptul capului sa distruga murdaria de pe sosetele lui fii-miu (iertata sa-mi fie imaginea pe care o creez, cea cu sosetele – zic), exasperata mi-am luat o sticla de clor si am turnat o cantitate considerabila peste perechile de ciorapi, asteptand minunea. Care n-a venit… A, ba a venit, sigur, dar numai ce, intorcandu-ma la originile gloatei femeiesti am pus mana si pe sapun (de maini, ca nu aveam altul in casa) si am frecat temeinic pana ce am eliminat toata mizeria. Dar toata! Si atunci mi-am dat seama care este importanta sapunului de rufe. M-am dus repejor, mi-am luat unul si desi am fost tentata sa il ascund bine in debara, sa nu fie vazut de ochiul critic al musafirului care isi baga nasul pe rafturile din baie in cautare de indicii despre nivelul meu de trai, despre stilul meu de viata si despre bugetul familiei pentru cosmeticale si alte asemenea, l-am pus la loc de cinste, alaturi de detergentii cei scumpi. Pentru ca el chiar merita, pentru ca el chiar ma ajuta. Si nu o face pe bani multi....