Copilaria mea pot spune ca a fost ca o telenovela. Pe cat de lunga, pe atat de complexa. Dar s-o luam de-a fir a par: ambii parinti din acelasi oras, s-au cunoscut in cartier fiind vecini de bloc. S-au indragostit unul de celalalt si din rodul unei iubiri atat de mari am aparut EU. Toate bune si frumoase, pana intr-o zi cand tatal meu a devenit violent atat verbal cat si fizic cu mine si cu mama. Toate aceste lucruri se intamplau din pricina alcoolului… Mama mea pentru ca il iubea foarte mult nu l-a parasit crezand ca odata cu trecerea timpului se va schimba. Dar din pacate lucrurile s-au inrautatit, eu crescusem deja si incepusem sa observ comportamentul nepotrivit al tatalui meu fata de noi. Insa ceea ce ma intriga e faptul ca atunci cand nu consuma alcool, totul era minunat si puteam comunica fara niciun fel de problema desi putine au fost momentele tata si fiica. Toate acestea au continuat pana intr-o zi cand mama nu a mai rezistat nici fizic nici psihic si practic am “evadat” spre o viata mai bun si linistita. Acest lucru nu ar fi fost posibil fara o persoana extraordinara, calda, generoasa care ne-a ajutat, ne-a sprijinit. Amintirea ei va dainui pentru totdeauna in inimile noastre. Acest capitol, pe langa ranile adanci si amintiri neplacute, a sudat mult mai bine relatia dintre mine si mama ne-a apropiat foarte tare ceea ce e foarte important in viata unui copil dar mai ales in viata unei fete. De aceea mentionez un lucru esential litera de lege as putea spune: niciodata sa nu va judecati parintii! Indiferent de deciziile pe care le-au luat in viata,ascultati-le povestile, urmati-le sfaturile si invatati din greselile lor! Nu exista cineva mai sincer, curat, apropiat, intelegator si intelept pe lumea asta care sa te ierte indiferent de ce ai face decat MAMA! Iubiti-o si respectati-o! Ma pot considera norocoasa deoarece prezenta tatalui meu biologic a fost inlocuita de unchiul meu de la care am avut multe de invatat de-a lungul anilor. Imi amintesc cu drag toate momentele petrecute impreuna, sfaturile pe care le primeam, clipele amuzante, primii pasi in dans, cum mi-a insiprat cultura muzicala “de pe vremea lui” gen UB 40, Modern Talking, CC Catch, No Mercy, Dj Bobo, E-Type si multi altii pe care ii ascult cu mare placere si evident devin nostalgica. E frumos si ciudat in acelasi timp pentru tinerii de aceeasi varsta ca m-au captivat genurile de muzica din acea perioada, dar cred ca asta se intampla cand stai alaturi de un fost dj de pe vremea cand era licean. Ce poate fi mai frumos de atat? sa ai ureche si cultura muzicala incat sa...