Posts made in iulie, 2013

Sapunul de rufe

Ei bine, da! Am redescoperit sapunul de rufe! Poate e un fel de intoarcere la origini sau un fel al meu de a ma ralia la cultura “raw” pe care o intalnim din ce in ce mai des in zilele noastre, habar n-am… Treaba e ca sapunul de rufe, ca si painea de casa, e bun de tot! 🙂 Nu, pe bune, chiar nu glumesc. Dupa ce am petrecut ani in sir printre cei mai cool si mai scumpi detergenti din lume (vezi Ariel, Persil, Omo, etc), ba pulbere, ba lichid, si printre cele mai noi balsamuri de rufe care scot hainele nou-noute ca de pe rafturile magazinelor (aiurea!) am redescoperit sapunul de rufe. A, si clorul… Bine, bine, Ace, ca asa e denumirea moderna. Daca o combinatie mortala (zice-se) intre Ariel si Ace la masina de spalat automata nu a reusit nici in ruptul capului sa distruga murdaria de pe sosetele lui fii-miu (iertata sa-mi fie imaginea pe care o creez, cea cu sosetele – zic), exasperata mi-am luat o sticla de clor si am turnat o cantitate considerabila peste perechile de ciorapi, asteptand minunea. Care n-a venit… A, ba a venit, sigur, dar numai ce, intorcandu-ma la originile gloatei femeiesti am pus mana si pe sapun (de maini, ca nu aveam altul in casa) si am frecat temeinic pana ce am eliminat toata mizeria. Dar toata! Si atunci mi-am dat seama care este importanta sapunului de rufe. M-am dus repejor, mi-am luat unul si desi am fost tentata sa il ascund bine in debara, sa nu fie vazut de ochiul critic al musafirului care isi baga nasul pe rafturile din baie in cautare de indicii despre nivelul meu de trai, despre stilul meu de viata si despre bugetul familiei pentru cosmeticale si alte asemenea, l-am pus la loc de cinste, alaturi de detergentii cei scumpi. Pentru ca el chiar merita, pentru ca el chiar ma ajuta. Si nu o face pe bani multi....

vezi tot

Cum te vezi peste 10 ani?

Vi se pare cunoscuta intrebarea, da? Si mie. De fiecare data cand imi facun CV-ul, la mini intreviu ala de la subsol, apare intotdeauna si intrebarea asta. Si ma oftic maxim. Pai nu stiu ce sa raspund la o asemenea intrebare. Eu nu stiu ce fac maine, daramite peste 10 ani. Asa ca, de multe ori scriu fix ceea ce vrea sa auda angajatorul. Sau ceea ce cred eu ca vrea sa auda angajatorul: cu o cariera in plina ascensiune. Dar cariera mea e lame. Undeva la pamant. Nu de alta dar nu o am. Incerc sa mi-o cladesc. De multe ori, m-am tot gandit care-i treaba cu intrebarea asta. Si mi-am intrebat colega de la resurse umane. M-a lasat masca raspunsul ei. Cica e mai mult psihologica intrebarea. Vor sa vada daca esti om de cariera sau de familie. Asta nu am sa o inteleg niciodata. Si daca raspund, ca ma vad pe un iaht in Marea Adriatica? De unde vor intelege ei ca sunt femeie de cariera, sau de familie? Hmmmm? Pai nu au de unde. Si sa nu raspund la intrebare nu pot, ca par a fi neserioasa. Mereu stau si ma gandesc cate 10 minute ce, naiba sa raspund la intrebarea asta. Dar mereu gasesc raspunul in functie de jobul la care vreau sa plic. Ma uit ce vor de fapt sa angajeze, si bang, le trantesc raspunsul. Stiu, stiu, nu e frumos. Dar daca nu stiu cum ma vad peste 10, ani? Ce sa raspund? Nu stiu unde voi fi peste 10 ani? Nu cred ca e...

vezi tot
Blog Jurnalpersonal © Toate drepturile rezervate