Azi ma bucur ca nu am fost un copil singur la parinti. Insa daca imi puneai intrebarea asta cand eram mica, ziceam ca mi-ar fi placut sa fiu singura. Intre mine si fratele meu sunt 4 ani diferenta. Desi nu avem o legatura speciala, tot ne iubim. Nu ne sunam in fiecare zi, din contra chiar foarte rar. Stiu clar ca daca are o problema si il pot ajuta, ma suna. In principiu cand era la facultate si avea examen la engleza, ma suna sa ii rezolv examenul prin sms. Fain tare :)). In copilarie, eu fiind cea mare, trebuie sa am grija de el. Mai tot timpul eram singuri acasa, asa ca eu eram trasa la raspundere daca celui mic nu ii era bine. Aveam si momente in care ne intelegeam si ne imbratisam la greu, dar de cele mai multe ori, ne bateam. Si ne bateam asa de rau, ca mutam covoarele de la loc si scaunele de la masa. Avand in vedere ca faceam razboi in casa, mereu mama afla cand venea de la serviciu. Toti vecinii o avertizau ca noi iarasi ne-am batut. Mandrul meu frate a facut karate. Si ce fericit mai era. Si eu am fost, ca doar nu era sa-l trimita doar el. Insa, mie nu mi-a placut si nu am mai vrut sa merg. Avea omul niste figuri de ma lasa masca. In princpiu noi ne certam pentru telecomanda. Lui ii trebuiau filme cu batai, mie filme romantice. Eu, mai mare fiind nu aveam voie sa dau in el. Dar mereu gaseam metode sa si-o ia el de la mama. La o bataie din asta, mi-a crapat putin buza. Eu stiind ca mama din nou nu-i va face nimic, am mers la baie am dat drumul la apa in chiuveta si mi-am strans buza. Sa para ca mi-a curs siroaie sangele din buze. Cand a vazut mama, stiam ca o sa-l articuleze cu joarda cum ii zicea ea. Asa a si fost. Asa ca cine nu are nici un frate sau o sora, nu prea are cum sa inteleaga la ce ma refer. .Cu toate astea eu il iubesc de mor si nu imi vad viata fara el. Desi nu ne vedem prea des....